|
Redimensionarea imaginilor pentru web si email reprezinta probabil cele mai larg raspandite cai de a impartasi fotografii digitale. In special pentru prezentarea pe web, capacitatea de a retine finetea redarii detaliului evitand efectul de produs artificial, intr-o imagine a carei dimensiune a fost redusa, este decisiva — si totusi se poate dovedi problematica. Spre deosebire de marirea dimensiunii unei fotografii, unde marginile zimtate constituie o problema, rezultatele obtinute in urma reducerii dimensiunii sunt opuse, asa-numitele efecte artizanale de moiré (moarat, cu ape). Preponderenta efectului de moiré depinde in general de tipul de interpolator folosit, desi anumite imagini sunt mai susceptibile decat altele. Acest tutorial compara diferitele moduri de redimensionare a unei imagini pentru web si e-mail, si emite recomandari pe baza rezultatelor aferente.
Informatii de fond: Efecte artizanale de Moiré
Moiré (pronuntat "mwaRé") reprezinta un alt tip de efect artizanal, care insa survine in momentul reducerii dimensiunii unei imagini. Acesta apare in imaginile cu o textura fina, care se apropie de limita de rezolutie. Aceste texturi depasesc rezolutia in momentul in care sunt micsorate, asa ca imaginea la poate inregistra doar selectiv, intr-un tipar repetitiv:
|
|
|
Imaginea micsorata la 50% |
|
|
|
|
Imaginea micsorata, afisata la 200% |
|
|
Observa modul in care tiparul recursiv nu are consistenta fizica in poza, deoarece aceste linii nu corespund directiei tiglelor de pe acoperis. Imaginile cu tipar geometric fin sunt cel mai expuse riscului; acestea includ tiglele de pe acoperisuri, caramizile si tamplaria situate la distanta, gardurile din plasa metalica, si altele.
Degradarea indusa prin redimensionare
In plus fata de efectele artizanale moiré, o imagine redimensionata poate deveni de asemenea in mod semnificativ mai neclara. Algoritmii de interpolarecare pastreaza claritatea optima sunt mai vulnerabili la efectul de moiré, in timp ce aceia care eludeaza acest efect produc un rezultat mai diluat, mai deteriorat. Acesta este, din pacate, un cost de oportunitate de neevitat in procesul de redimensionare.
|
|
|
Imaginea usor dimensionata |
|
Una dintre cele mai bune cai de a-l combate este sa aplicam o masca de revenire efectului de reducere a preciziei de redare dupa redimensionarea unei imagini — chiar daca originalul a fost deja rafinat. Muta-ti mouse-ul peste imaginea de mai sus pentru a vedea cum isi poate recapata claritatea pierduta.
Compararea rezultatelor interpolarii
Ca un exemplu: atunci cand o imagine este redimensionata la 50% din dimensiunea ei originala, este posibil sa iasa la suprafata detalii care pana acum aveau o rezolutie de doar un pixel. Daca intr-adevar este afisat un detaliu, acesta nu este real, ci trebuie sa fie un efect artificial indus de catre interpolator.
|
|
Micsorata la 50% |
|
Calcularea mediei imaginii pe gri |
|
Folosind acest concept, a fost efectuat un test pentru a evalua atat rezolutia maxima cat si gradul efectului de moiré pe care il produce fiecare interpolator in momentul reducerii dimensiunii. Testul amplifica aceste efecte artizanale pentru un scenariu tipic: redimensionarea unei imagini de camera digitala la o rezolutie mai usor de prelucrat in web si email, de 25% din dimensiunea sa initiala.
Imaginea supusa testului (mai jos) a fost conceputa astfel incat rezolutia dungilor sa creasca pe masura ce acestea se indeparteaza de centrul imaginii. Atunci cand imaginea este redusa, toate dungile care depasesc o anumita distanta de centru ar trebui sa nu mai poata fi solubile. Interpolatorii care arata detaliile pana la marginea acestei limite de rezolutie (cutia rosie decupata punctat, de mai jos) redau fidel detaliile, la maximum, in timp ce interpolatorii care redau si detaliile de la exteriorul acestei limite vor adauga imaginii tipare recursive care de fapt nu se afla acolo (moiré).
1. Cea mai apropiata vecinatate
2. Biliniar
3. Bicubic **
4. Sinc
5. Lanczos
6. Bicubic, 1px pre-blur
7. #6 w/ redare a preciziei
8. Fractali autentici
|
|
|
|
|
Arata cadran rosu? DA NU |
|
*Imaginea de test afisata a fost modificata pentru vizualizare; imaginea propriu-zisa are 800x800 pixeli, iar dungile se extind la rezolutia maxima la acea dimensiune.
**Bicubic vine de la setarea predefinita folosita in Adobe Photoshop CS & CS2. Diagrama de test a fost conceputa pe hartie BBC si a fost pentru prima data implementat la www.worldserver.com/turk/opensource/;
toate diagramele si codurile de configurare de mai sus au fost efectuate in Matlab pentru utilizarea de mai sus.
Algoritmii sinc si lanczos produc cele mai bune rezultate; acestia sunt capabili sa rezolve detaliile pana la valoarea de maximum teoretic (cadrul rosu), mentinand in acelasi timp cel mai mic nivel de producere a efectelor artizanale in afara. Photoshop bicubic vine al doilea in clasament, deoarece prezinta tipare moiré evidente mult in afara cadrului. Mai mult, de remarcat modul in care bicubic nici nu arata tot atat de multe detalii si contrast precum la interiorul cadrului rosu. 6 & 7 reprezinta varinate ale reducerii de dimensiune bicubice, si sunt discutate mai jos. Genuine Fractals 4.0 („fractali autentici”) a fost inclus in vederea compararii, desi nu prezinta rezultate bune la reducere (acesta nefiind scopul sau propriu). Astfel se contureaza un punct de divergenta esential: anumiti algoritmi de interpolare sunt mult mai puternici la augmentarea decat la diminuarea dimensiunii imaginii, si vice versa.
Nota tehnica: algoritmii de interpolare variaza in functie de soft-ul folosit, chiar daca algoritmul are acelasi nume. Interpolarea Sinc, de exemplu, prezinta variatii care iau in considerare toti pixelii adiacenti cunoscuti de la 256-1024+. Acest lucru poate fi sau nu exprimat in mod explicit in soft. Mai mult, soft-ul poate varia si in privinta cantitatii numerice pe care o acorda pixelilor de aproape vs. Celor de departe in calculele lor, cum este adesea cazul lui "bicubic".
|
4647 afisari |
20 min
|
Incepator
